Contrastul inchis-deschis sau valoric
Contrastul inchis-deschis (valoric) este cel mai simplu dintre toate contrastele. El se poate realiza si in lipsa culorii (contrastul dintre alb, griuri si negru) sau in cazul existentei unei singure culori plus alb, gri sau negru.
In general intre oricare doua culori se stabileste un contrast valoric
Contrastul culorilor in sine
Cel mai natural contrast dintre toate contrastele cromatice este cel al culorilor in sine. Acesta este descris ca asocierea a minimum trei culori pure, mediate in general de alb, negru sau gri.
Cu cat culorile sunt mai pure si mai apropiate de cele 3 culori principale, cu atat contrastul este clar diferentiat.
In imaginea din stanga gasititi doua culori principale pure, rosu si galben, alaturi de doua secundare, oranj si verde.
Contrastul cald-rece sau caloric
Atunci cand asociem o culoare calda cu una rece ne rezulta un contrast de cald-rece sau caloric. Culorile calde sunt galbenul, oranjul si rosul. Culorile reci sunt verdele, albastrul si violetul.
Fiecare pereche de complementare are un contrast cald-rece: oranj (cald) – albastru (rece), galben (cald) – violet (rece), rosu (cald) – verde (rece).
Se pot stabili relatii cald – rece si intre doua nuante ale aceleiasi culori, de exemplu un violet purpuriu va fi foarte cald in apropierea unui lila. Turcoazul poate parea cald in apropierea unui albastru pur.
Contrastul cantitativ
Contrastul cantitativ este usor de inteles si de aplicat. In mare este vorba de combinatii de culori pe suprafete diferite ca intindere.
In imaginea alaturata, pata de albastru reprezentata de petalele florii se afla intr-un contrast cantitativ cu toate nuantele de verde din jurul sau. Datorita acestui contrast ea este si mai bine pusa in evidenta, mai vizibila.
Contrastul calitativ
Calitatea culorilor reprezinta gradul lor de puritate, adica saturatia lor. Cu cat o culoare pura vireaza mai mult catre alb sau negru este mai desaturata, cu cat este mai intensa cu atat este mai saturata.
Culorile intense au capacitatea de a capta privirea. Culorile pale, desaturate, au proprietatea de a fi mai usor tolerate de ochi pe suprafete largi si pot fi folosite pentru fundaluri etc.
Contrastul de calitate se afla in stransa legatura cu contrastul de cantitate.
Pentru a putea obtine o armonie este de preferat sa se utilizeze culorile pure, intense, puternice in cantitati mici, iar culorile desaturate, pe suprafete intinse.
Contrastul complementarelor
Contrastul complementarelor implica contrastul din cadrul unei perechi de complementare. Acestea sunt: oranj-albastru, galben-violet, rosu-verde.
Fiecare dintre perechi contine o culoare calda si una rece si o culoare principala si una secundara.
Atunci cand combinam doua culori complementare, aducem in ecuatie fiecare componenta cromatica a intregului spectru.
Armonia cromatica nu se rezuma la a utiliza verde langa rosu. Din contra, neimplicand cunostintele despre contrastele de calitate si de cantitate riscam sa generam un dezacord cromatic.
Contrastul simultan
Contrastul simultan se intampla doar in ochii nostri, de aceea el nu poate fi surprins si nici ilustrat prin fotografii fara un anumit grad de manipulare.
Contrastul simultan este proprietatea unei culori de a trimite tonurile neutre cu care vine in contact catre complementara sa.
In imaginea de alaturi, suprafata rece, albastra a cerului influenteaza albul zapezii de pe copac, ochii nostri percepand albul mult mai cald.
Culorile nu influenteaza numai tonurile neutre cu care vin in contact, ci si culorile cu o calitate mai slaba sau care se regasesc intr-o cantitate mai mica, facandu-le sa para mai reci sau mai calde in functie de opusul lor.